Se apropie vesnicul decembrie cu paşii ce-i
fac zilnic alerg
Spre ger
Mã imbrãţişeazã rãcoarea gândului cã nu
exişti cã nu
vrei sã-mi rãspunzi la rugãciuni
Poate nu mai ştiu eu sã spun un tatãl nostru
Degeaba îţi citesc pildele ochiul meu nu
vrea sã fie
luminã pentru suflet
Degeaba îţi citesc pildele caut sfinţi ce
te-au înţeles
Nu are rost sã rãsfoiesc o Biblie
mânjitã cu gem
de toamna trecutã
Nu am sã te gãsesc nici anul acesta cum nu
te-am gãsit
nici anul precedent
Nici printre pagini
Nici printre oameni
Nici in mine
Mã mir cum de nu imi rãsari în cale cum
te-ai arãtat şi altora poate
Sunt prea goalã prea murdarã de adevãrul sec
ce mã înconjoarã
Mulţi te ascund în monotonia zilei se bat cu
pumnii în piept cã sunt atei
şi nu exişti decât în basme
Sincer nu vreau sã fiu ca ei cãzutã în
banalitate
Ci vreau mãcar în pagini mânjite cu gem sã
te zãresc
Am mai spus-o si altora incearca sa scri fara diacritice pentru ca arata ca niste hieroglife...trecind peste asta numai rugindu-te ai sa-l gasesti.
Iubirea de oameni e numele lui.
