Zile friguroase de toamna, cand totul pare
un crochiu in grafiti pe o plansa gri.Timp
incremenit ca intrun somn agonic cu
trecatori cerniti ce merg spre niciunde.Doar
vantul isi face de cap imprastiind ultimile
frunze ude, ce au rezistat cu tenacitate pe
ramuri tanguitoare, rostogolind castane
triste ca niste lacrimi amare.Am primit
intro zi ca asta, de toamna, o cutie cu
castane. Era tot ce putea el sa-mi
daruiasca, de acolo de unde traia la limita
dintre geniu si nebunie. Priveam acea cutie
cu castane, trecand prin extremele unor
stari de tristete si duiosie. Era atata
caldura in ele ca nu mai trebuia nici un foc
sa le-ncalzeasca, era atata durere in ele ca
nu mai era nevoie de nicio lacrima sa-mi
vorbeasca.Zile friguroase de toamna, gene
negre de nori peste natura lasate, frunze
vestede, castane amare, dureri reinviate.
Dorul de calde castane pentru suflete-nghetate.
O melodie caldă, o amintire de castane
coapte adusa de toamna, un strigat de cocor
pierdut printre norii de cenusa. In aburul
de ceai negru, băut la gura sobei, se
destramă clipe si chipuri. Dincolo de abur
şi de lumină lemnului arzând, rămâne
amintirea lui adusa de castanele maronii, ca
un sunet de foc, ca un nor de scântei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Castanele sunt dulci...amintirea ta e amarruie!
Caldura lor e din interior ca si caldura scrisului tau!
