Suflet scos la vânzare
Suflet expus pe tarabã
Unii trec indiferenţi
Alţii se opresc, scotocesc,
Îi zâmbesc cam de sus.
Cãteodatã îl întreabã
Dacã nu are ceva în plus
Bun de completat vreo fisurã
Bun de tratat vreo arsurã
Facutã de viaţã,
Fãcutã cu urã.
Suflet scos la vânzare
Pe tarabã, pe-un ziar, pe trotuare
Unii-l privesc superior,
Alţii-l ignorã
Unii-l mângâie,
Alţii-l calcã-n picioare.
Sufletul priveşte tãcut
Îşi pune ades ochelarii de soare
Ca nimeni sã nu-i vadã
Nici ochii încercãnaţi
Nici cât de tare îl doare
Ridul sãpat de stropul de sare.
Când suflete ca şi el
Îl condamnã sau infatuaţi
îl trateazã cu nepãsare.
Câteodatã acelaşi suflet se vinde
Ca o târfã la colţ de stradã
Fãcând ce nu vrea sã facã
Pe câţiva arginţi aruncaţi întro tavã
De peste drum orgoliul-l pândeşte
Se umflã când îşi strânge talanţii
Nu vede ochiul ce plânge
Nici gura ce strâmb îi zâmbeşte.
Sufletul suferã cel mai tare
Când nici el nu ştie cine mai este
Cãnd se-nlãnţuie singur
Deşi ar vrea sã fie liber, sã zboare.
Întrun cer interzis.
Suflet scos la vânzare
pentru un zâmbet, pentru un vis.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
aceastã poezie e cea mai frumoasã, tratând poetic o veche dilemã: sufletul îl punem pe tavã sau nu . Eu cred cã da, depinde de cui oferim tava
