Eu naturii ii spun femeie şi femeii ii spun naturã.
Nudã, purã şi frumoasã, debordând de energie
Cea ce seamanã sãmânţa, cea ce îşi hrãneşte puii
Alãptând cu lapte sacru, alãptând cu apã vie.
Eu naturii-i spun pruncie, pruncului-i spun naturã
Neştiind de falsul lumii, neatins de vreo mândrie
Cel ce te iubeste sincer, fãrã margini sau masurã
Cel ce-i pentru femeia-mama cea mai mare bucurie.
Eu naturii îi spun om, omului îi spun naturã
Omul de la începuturi, innocent, neîntinat
Neatins de mers de şarpe, nemuşcat de nicio ura
Neştiind ce-i aia moarte, neştiind nici de pãcat.
Eu naturii îi spun viaţã, renãscândã tot mereu
Operã în şapte acte semnatã de Dumnezeu .
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc, domnule Zabran!Sunt onoratã cã aţi citit şi comentat!
