Ajunse acasã puţin dupã ora opt seara, cu hurducãielile excavatorului vibrându-i încã prin mãdulare. Marieta, ca în fiecare searã, îl aşteaptã cu cina pregãtitã. Mai mult, are şi o surprizã pentru el. Îl opri cu un gest enigmatic, chiar când se pregãtea sã ia prima îmbucãturã din mâncãrica de cartofi cu costiţã afumatã, al cãrei miros se ridica îmbietor din farfuria ce aburea în faţa lui.
â€" Am fãcut un ciubuc! rosti ea mândrã şi scoase din dulãpiorul suspendat, de deasupra chiuvetei, o sticlã de trei sferturi de coniac.
â€" A! Coniac!?... Şi încã unul fin!... exclamã Marian, bucuros cã nu va mânca â€ţpe stomacul golâ€. De unde-l ai?, întreabã el, devenind brusc suspicios, dar ferindu-se sã lase sã se vadã acest lucru.
â€" Mi-a dat-o doamna Stoian, de la registraturã. A primit-o şi ea de la un cetãţean... Ştii, bãrbatu’ ei e bolnav de ficat şi nu pune strop de alcool în gurã. Le-am fãcut o curãţenie exemplarã în birou... şi, la urmã: â€ţCe sã-ţi dau?... Ce sã-ţi dau?...†fãcea ea. â€ţLãsaţi, doamnã!... Nu trebuie sã-mi daţi nimicâ€, am zis, deşi ştiam io cã nu mã lasã ea aşa... Dupã care, mã întreabã: â€ţAuzi, bãrbatul tãu bea?â€, â€ţBea, doamnã şi el un pahar... acolo... ca tot omu’...â€, i-am rãspuns. â€ţUite, ia asta!... Ştii cã la mine nu bea nimeni!†şi mi-a pus într-o sacoşã sticla asta, pe care a scos-o dintr-un fişet.
În timp ce turuie veselã, aşazã pe masã douã pãhãruţe, deşurubeazã dopul, care pârâie uşor la început, semn cã sticla este neînceputã, toarnã delicat lichidul gãlbui, umplând unul din pahare, iar în al doilea lãsând sã cadã doar câţiva stropi. Depune apoi paharul plin în faţa lui Marian, dupã care îl ridicã pe al sãu în aer şi aşteaptã ca şi bãrbatul sã facã acelaşi lucru, pentru a putea ciocni. Când paharele lor se atinserã, rosti încântatã:
â€" Hai noroc şi sãnãtate!
â€" Noroc!... Hmm!!!... Bun!... aprecie Marian, dupã ce-şi înmuie doar puţin buzele în lichidul chihlimbariu. Pentru asta meriţi sã-şi spun un banc, continuã el, dupã ce luã o gurã zdravãnã de coniac, de astã datã.
â€" Aşa e! Merit!... Hai, spune! Se alintã femeia, aşezându-se pe scaunul sãu.
Marieta ascultã zâmbind relatarea bancului de cãtre soţul sãu, relatare nu tocmai reuşitã, întrucât acestuia îi lipsea aproape cu desãvârşire â€ţtalentul de a spune bancuriâ€, apoi, dupã ce acesta rosti poanta, râse puţin, mai mult de complezenţã.
â€" Bancu-i bun, da’ nu prea mã pricep io sã-l spun, se scuzã el, punând lipsa de entuziasm a femeii, pe nepriceperea lui în a povesti.
â€" Ba, l-ai spus bine, Mariane, da-l ştiam! încercã ea sã-i alunge uşoara dezamãgire pe care-o bãnuia cã-l încearcã.
â€" A!... Îl ştiai şi mie nu mi l-ai spus!... îi reproşã el în glumã, gândindu-se însã serios, cum sã-i punã întrebarea ce-l mãcinase de la prânz încoace.
â€" Nu ţi-am spus, Mariane, ‘cã mi-era sã nu mã-ntrebi, ce-aş fi fãcut io-n locu’ ãleia, rãspunse femeia cu simplitate.
Marian îşi înfipse privirea printre cartofii cu geometrii neregulate, ce abureau încã în farfurie şi începu sã mãnânce tãcut şi fãrã poftã. â€ţCe nãtãrãu!...â€, gândi, mestecând alene.
Note:
(1), (2) â€" Localitãţi din judeţul Buzãu.
(3) â€" Acronim din limba englezã pentru Oriented Strand Board. Materialul este realizat sub forma unor panouri de diferite grosimi care conţin lemn de diferite esenţe. În cursul procesului de fabricaţie, lemnul tãiat în felii subţiri, se trateazã cu cearã, se suprapune formând straturi care sunt supuse presiunii în anumite condiţii de temperaturã, rezultând panouri foarte rezistente la solicitãri mecanice şi termice (vezi Dicţionarul de construcţii).
(4) â€" Expresie argoticã care desemneazã, printre altele, consumarea în comun a unei bãuturi, de cãtre douã sau mai multe persoane, din acelaşi recipient, prin trecerea lui succesivã, de la unul la altul.
