Se aude in departare vuiet mare,mare jale
Nici al meu sat n-a scapa de asta primejdie grea
Flacari aprind orizontul, dupa cum
innainteaza frontul
Neamtul iar face prapad cu al sau vis de om
narod
Pe-a Olpretului vale incep a curge primele care
Care pline de speranta si de copii pentr-o
noua viata
Iar cand ajung pe Carbunari, stau la sfat
oamenii mari
Si se roaga ca-n Hasmas sa nu intre neamtul las
Sate intregi stau aici ascunse in buncare
strategic puse
In Cuptoare-s oameni buni, pe Valea Serbii-s
doar romani
Si-n fantana satului din porunca preotului
Clopotul l-au ingropat in noaptea ce s-a lasat
Si ai mei strabuni stau ascunsi in
Cuptoarele adanci
Fac matanii si se roaga sa scape de asta plaga
Ei stiu bine ce-i razboiul, ei stiu bine
ca-i doar doliu
Ei stiu bine ce-i durerea, suferinta,
foamea, tacerea
Rugile-s luate de vant si de-a neamtului avant
Ce trece prin el urland, casa dupa casa
aprinzand
Ici colo mai omorand, cate un suflet prea
plapand
Fantanile otravind, haosul faurind
Parca e apocalipsa doar biserica-i neatinsa
Insa ce-i mai important ca Valea Serbii i-a
protejat
Ca de neamt ea a scapat sufletul cel speriat
Sufletul indoliat, sufletul nevinovat
Greuatatea n-a trecut e mai greu ca l-a-nceput
Satul a fost ravasit din temelii a fost sclintit
Si-n fiecare ruina ramasa doliul pe cei
dragi i-apasa
Doliul e atotputernic, doliu asta atat de
nevrednic
Reconstructia a fost grea, multi netrecand de ea
Iarna luandu-si partea sa, boala nu putea ierta
Insa lupta cea acuta a fost cu foametea crunta
Crunta ca si soarta data pe-o vale altadata
binecuvantata
Azi in mijloc la al meu sat soarele, ploaia,
vantul bat
Intr-o placa stralucitoare ce zi de zi e mai
lucitoare
Placa de marmura grea ca si viata dupa ea
Placa de marmura neagra ca Hasmasul dupa plaga
Este locul cel mai de pret uneori il vad razlet
Uneori la el ma-nchin alteori si eu suspin
De durerea ce au tras oameni dintr-un sat
ce-a ars
Oameni ce-au murit pe front, din vina unui
nazist narod
