Mergeam desculţ, prin iarba udã
Şi iarba o strivea desculţ picior
Iar sferele de rouã, mi se spãrgeau sub
talpa nudã
Şi-n gând eu repetam: mi-e dor, mi-e dor,
mi-e dor…
M-aplec un bob de rouã sã privesc
Crezând cã-n el, ca-n globul magic,
O clipã chipu-am sã-ţi zãresc
Dar mica sferã, se risipeşte tragic…
Şi cat virginul bob de rouã pentru tine
Inel sã fãuresc din el şi sã ţi-l dãruiesc
Dar împãratul Ra, gelos pe mine
Gingaşele bobiţe, prin iarbã-mi risipesc…
În rugã-ngenunchez în templu ierbii ude
Şi-mi simt genunchii cã înmuguresc
Ei vor sã-mi creascã rãdãcini absurde
Dar fãrã tine, simt, cum rãdãcinile
firave-mi putrezesc...
