În casa din vãzduh a impresiei cã exist
Vreau sã fiu cãutãtorul visãtor
Înaripat.
Şi-n abisul înstelatelor vãzduhuri albe
De ametist
Sã caut prin stelele copacilor
Ecoul reverberant
Al trilurilor de privighetoare
Şi rãmãşiţele cântecelor
Şi urmele aripilor
Ale pãsãrilor pierdute în iernat.
În casa din eter a speranţei cã sunt
Mã las zguduit blând
Controlat
De infinitul şi purul neant
Percepând clar neliniştea
Ce mã îmbracã
Consumându-mi molatic neastâmpãrul
Ce mã încearcã
Prin alunecarea sinusoidalã sacrã
Şi în casa din cer a visului nevisat
Prind perceptibil contur din haosul
Rarefiat
Izbindu-mi romantic trupul
De pereţii unui abis
Înãlţându-mi iubirea iubito
În cer
Acolo la tine
La casa ta din paradis.
