Primãvara lui Brâncuşi
â€" dedicaţie -
Se simte-acum în aer,
Parfum de zarzãr înflorit,
Şi pãsãrile din Paris mãiestre
În ţarã, colbuite au venit!
Îşi cântã primãvara simfonia,
Natura-i beatã de cântãri,
Iar fluturii, pastele colorate zburãtoare,
În jocuri simple, zboarã cãtre patru zãri!
Se-nalţã ciocârlia-n lan,
Coloana lui Brâncuşi, în zbor trasând,
Chemându-şi pui, ce-i fãcu mai an,
Sã vadã de sunt toţi, sã-i numere cântând!
În crâng, o pasãre mãiastrã,
Zburatã parcã din dalta lui Brâncuşi
Aşteaptã falnic-un ,,mãiestru",
Ce va veni din cer, acuşi... acuşi!
Din pliscul lung, ca un caval,
Îşi cântã ritualul un bãrzoi,
Dar ea sãraca-i obositã,
Şi moţãie romantic in cuibul de trifoi!
O cioara micã, neagrã, ciufulitã,
Cu artã-şi face vilã-ntr-un castan,
Iar dumnealui dã indicaţii,
Rotindu-şi penele ca un baştan !
Şi câtã frumuseţe-n simplitatea lor,
Şi flori si pãsãri îşi cântã bucuria
Dar noi, grãbiţi de trebi mãreţe,
Ne-am plictisit de repetabil si nu-nţelegem
simfonia!
|
