Dacã în pãrul tãu s-a rãtãcit un nor,
Şi-n glasul tãu cel cristalin, un râu de munte,
Şi douã stele vii, sunt ochii tãi,
Iarã luceafãrul ţi-a coborât pe frunte,
Dacã-n priviri, sãgeţi de foc tu ai,
Şi doar prin mângâieri tu zãmisleşti
primatul embrion,
Şi poţi iubirea s-o transformi în urã,
Şi faci, zâmbind, rãzboi în lume şi pace
cu-n demon,
Dacã iubeşti, iubirea ta rodeşte,
Cu ,,rodul" te fãleşti şi-n alte galaxii,
Uitând din întâmplare, cã singurã femeie
Nu poţi rodi, nu poţi chiar singurã sã faci
copii...
Dacã urãşti, urãşti pânã la moarte,
'Nãlţându-ţi ura falnicã, la rang de ţel
Uitând ce ai iubit, şi ce-ai rodit
Cameleonic, tu te transformi în tancul de
oţel...
Dacã tu lupţi, învingi şi triumfezi,
Cã-n ajutorul tãu sãri-va restul,
De pierzi, nu plângi şi nu te plângi,
De cazi, tu de ridici, te-nalţi mai sus ca
Everestul...
|
