Ma adresez tuturor celor care mai spera,
Si care vad viata dincolo de existenta
noastra efemera,
Celor dornici sa faca lumina pentru cei ce
vor veni,
Si celor carora le curge-n vene setea de-a
trai.
Luptati! Chiar daca Romania noastra plange
si se stinge,
Luptati!Chiar daca-n zilele de azi, e-atat
de greu sa crezi ca poti invinge.
Luptati! Inca e timp sa mai salvati acest
pamant,
Luptati! Nu il lasati pe Cuza sa se
rasuceasca in mormant.
Nu pentru asta s-au spetit strabunii
nostrii bravi,
Nu s-au luptat ca se ne vada astazi lasi,
firavi.
N-au curs atatea lacrimi si-atata sange in
razboi,
Ca astazi sa ne vada-asa neputinciosi pe
noi.
Atatea suflete sacrificate,atatea vaduvi,
atatea batalii,
Atatia ochi orfani, si-atatea zambete
pierdute de copii,
Si pentru ce? Pentru ca astazi sa ne
pierdem vitejia?
Si sa-i lasam pe cei ce ne conduc sa ne
rapeasca bucuria?
Ce faceti oameni buni? Parca v-ati cufundat
cu totii in cosmarul cel dintai…
De ce copilaria celor ce s-or naste nu va
mai sta la capatai?
E Romania noastra, copii nostrii ce traiesc
in ea,
Oare nimeni nu se mai gandeste la ce va
urma?
De ce banii ne conduc sufletele ratacite pe
strazi?
De ce aruncam bogatiile vietii in lazii,
De ce vindem tot ce are tara noastra unor
straini?
De ce sa nu fugim si noi spre epoci de
lumini?
Rabdati! Caci inca nu s-a scurs ultimul
ceas.
Rabdati! Poate ca oameni competenti au mai
ramas.
Rabdati! Nu mai plecati sa suferiti pe alt
pamant,
Rabdati! Pentru copii vostri, pentru
dragoste, pentru tot ce e sfant.
Strangeti-va si hai sa dam mana cu mana,
Sa fim uniti,pentru un viitor mai bun si
pentru inima romana.
Si impreuna vom putea sa facem iar lumina,
Si sa-i trezim la viata pe cei orbiti de
vina.
Unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea
creste.
Haideti sa ii mai dam o sansa, patriei care
ne-a iubit si ne iubeste.
Doar impreuna vom putea sa le-aratam
conducatorilor ca doare,
De cand ne-au invelit pe toti cu umbra lor
de nepasare.
Pentru patria romana,
Pentru toti ce s-au zbatut,
Hai sa dam mana cu mana,
Sa uitam ce ne-a durut.
Sub rasaritul clipei care vine,
Si sub apusul celei ce-a trecut,
Hai sa speram ca totul va fi bine,
Hai s-alungam cuvantul prefacut.
In vantul cel nebun al zilelor ce-au fost
si care sunt,
In toamna frunzelor care s-au leganat de
rani,
Hai sa-ncercam sa impletim firul cel tanar
cu firul cel carunt!
Hai sa-ncercam sa fim din nou romani!
