Cu cautarea-n ochi si cu chemarea-n piept,
Pe drum paseste-o mica orfelina.
In ochii ei cei mici sta scris un "Inca-
astept",
Si in manuta ei gigasa-un "Sper sa vina".
E-atat de mica si cararea-atat de lunga,
E singura si drumul ce i-a fost sortit e-
atat de mare.
In vocea ei rasuna-un "Sper s-ajunga",
Si-n parul ei s-a agatat un " Cat ma doare".
Si in valiza ce o tine strans in mana,
Ea poarta chipul mamei cel suav,
Si ultimu-i suras de noapte buna,
Intiparit pe chipul ei bolnav.
Si tot acolo sta si nedreptatea soartei,
Care i-a-nlantuit copilaria-n veci,
Cand i-a rapit din viata mangaierea tatei,
Intr-un razboi voit de oameni reci.
E mica si in palma ei oameni nepasatori,
I-au scrijelit dureri cat pentru-o lume-
ntreaga,
I-au desenat o viata goala, lipsita de
culori,
Si e atat de mica sa-nteleaga…
Tot ce mai stie, ce nu va indrazni sa uite,
Sunt zambetele dulci care ii mangaiau
suflul vietii,
Si care-ntotdeauna se opreau sa-asculte,
Pasii ei mici pe cand pleca in cautarea
diminetii.
"De ce l-or fi trimis pe tati la razboi?
De ce nu s-a intors ca sa ma mangaie cum o
facea odata,
De ce l-au luat oamenii rai de langa noi,
Fara sa-l mai aduca niciodata?
De ce nu mai e mami sa-mi spuna noapte buna?
De ce era mai trista, mai slabita cu
fiecare zi?
De ce n-a mai venit sa ma tina de mana?
Oare de ce nu mi-o fi zis ca ma va parasi?"
In sufletul ei mic si bun, in ochisorii ei
nedumeriti,
In valijoara ei plina de amintiri ce nu le
va uita,
Stau intrebari fara raspuns, si dorul de
parinti,
Ce alta data ii avea in urma sa.
Si se intoarce, si priveste implorand sa ii
zareasca,
In cauta cu ochii mici prin lanul de secara,
Intinde pumnisorul ei gingas sperand sa ii
gaseasca,
L-a fel cum i-a descoperit intaia oara.
Prin lanul des in care soarta-a presarat o
alta nedreptate,
Pe drumul lung,pe unde soarele-a uitat sa
vina,
Se duce-un suflet mic, nevinovat catre
singuratate…
Paseste-o mica orfelina.
