Ma simt in mine ca-ntr-o camera goala,
Presata de-o existenta tot mai precara,
Peretii i se clatina la fiecare gand
infantil,
Ferestrele-i dispar cu fiece cuvant de
copil.
Buza mi-a obosit si nu mai vrea sa joace,
Acelasi rol prostesc,stupid.N-o mai atrage…
Candva, parintii mei veneau sa o priveasca,
Si sa asculte vocea ei copilareasca.
De maine privirile celor din jur ma vor
fixa confuze,
Cand vor privi la literele care-mi
dantuiesc pe buze.
Caci gramofonul a considerat ca i-o rutina,
Sa cante numai despre bucurie si lumina.
Candva, pe buza mea era doar inocenta si-
adevar,
Dar Paradisul s-a sfarsit.Trebuie sa musc
din mar!
De pe harta vietii mele il tai sangerand de
durere,
Si imi zic ca asta va fi sfarsitul
copilariei mele.
Ma simt in mine ca-ntr-o camera goala,
Vad ca pana si lumina s-a hotarat sa
dispara.
Ciudat! Azi dimineata mai era o fereastra,
Asta-i viata! Nici ca se putea o zi mai
nefasta…
