Cand gandurile mele vor fi gata sa se-
nchine,
Oricui minte frumos ,asa cum faceti toti,
Pe fruntea mea voi scrijelii vorbe senine,
Si pentru umbre, si pentru vii si pentru
morti.
Cand palmele-mi crapate de durere vor ceda,
Cand vor fi mult prea obosite sa te tina,
In unghii voi sapa tristetea mea,
Si voi cladi morminte de lumina.
Cand talpile-mi zdrobite se vor sfarama,
Cand nu voi mai gasi speranta sa pasesc,
Voi rupe lantul care-odata ne lega,
Caci nu voi mai gasi nimic sa-ti daruiesc.
Pana atunci un suras bland si cald voi
astepta,
Pana atunci voi conspira cu marea si tot ce-
i lumesc
Si poate tu iti vei gasi curajul de a ma
salva,
Caci doar atunci,si doar asa iti voi mai
spune "TE IUBESC!".
