Proza,dulce proza de carton,
Ratacita pe acorduri de refren,
Sustinuta de un glas de bariton,
Nascut pe o strada din Harlem.
Poezie,amara,trista ca si noi,
Dragastoasa ca un nou nascut,
Versurile-ti curg iarasi siroi,
Litere scaldate toate-n Prut.
Poeta ! Cine este ea defapt ?
O treapta sau o intreaga scara ?
Mersu-i integru sau treptat ?
Se stie singura, pe din-afara.
Este de vis sau de realitate ?
Este un deget sau o mana ?
O extrema sau o banalitate ?
Este crunta sau e blanda ?
Poeta ? Cine este aceasta umbra ?
Este un suflet sau un nume ?
Este o dreapta sau o stramba ?
Este un pol sau este o culme ?
O fi goala ? O fi plina ?
Este ea ce scrie a fi ?
Este atee sau crestina ?
Este noapte sau e zi ?
Este...chiar este,stiu sigur !
Este doar una dintre doua,
Este poate putin de bun augur
Doar atunci cand nu o ploua.
Este si suflet si nume,daca vrei
Este un tot, spart de alte toturi
Este doar una dintre trei,
Udata de ei,putin pe alocuri.
Este un om, o esenta de copil,
Deghizat sub forma batraneasca,
Este partea de varf de la fitil,
Si ii e imposibil sa se opreasca.
Nu este sau va fi o cale de mijloc,
Nu poate sa renunte la ce are,
Nu face parte din vreun potop,
Sau cel putin, asa se pare.
Nu este calea nimanui de acum,
Nu este lumina in miez de noapte,
Este poate o foita de tutun,
Umpluta doar de gand si fapte.
Nu este a ta,dar nici a nimanui,
Nu este un zeu sau o statuie,
Nu este ciocan pentru vreun cui,
Dar totusi ea a cui e ?
Ea este a mea,caci ea sunt eu,
Iar eu nu sunt dar sunt cumva,
Imi caut eul intr-un zeu ateu,
Este pe aici pe undeva.
Eu sunt a ei,caci eu sunt ea,
Iar ea nu este,cum sunt eu,
Incerc s-o conving sa fie a mea,
Cand ea ma crede Dumnezeu.
|
