Pentru nopti calcate pe picior de-un tren,
Alerg pe sine,alert,in pas de soapta;
Pentru slavirea primului refren,
Pescuiesc apa des dintr-o galeata.
Langa lacrima lungita limpede-n liniste,
Se intinde amintirea ochiului inchis,
Care nesigur, a ales singur,sa riste
Si sa puna in balanta tot ce a promis.
Scorul a impus o supradoza de ego,
O infectie,inspirant de dezechilibrata,
Intoxicatii in zadar,si-un fel de tempo,
Inima,pe jumatate si devreme,amputata.
Mi-am produs,irevocabil, o ruptura
M-am ucis,din scurt si-n scris,fara decenta ,
In fisa se vede,c-ascund o fractura,
Intretinuta de vechea-ti"lipsa de absenta"
Bolnava,ingalbenita de dor si de instinct,
Revad rostul unei vieti traite singur...
Nu exista Foc,far-de Apa,sa il sting,
Rostul este absent,mai mult ca sigur.
Cu timpul,s-a desprins din mine mult,
Odata ce-a trecut incet trecutul
Si ma surprind,azi, cum la gura duc,
Marul,ce-a prins inceputul.
Inevitabil,capul mi s-a umflat de nimic,
Iar inima,mi s-a umplut,flagrant,de gol
Mi-aprind ultima tigara c-un chibrit,
Si-mi sting mintea inabusita,cu alcool.
Port pacatul si alegerea imi apartine,
Aleg sa ma rog la soarta,sa ma schimbe,
Pacat c-a fost,un fost,factor de rusine,
Ochii nu il vad,dar inima il simte.
Incerc,incet,sa transmit,prin multe cuvinte,
O rugaminte,far-de glas sau de gust,
Caci deasupra noastra si chiar printre,
Pierdem ce căta,ratacitor,si Proust.
Moartea naste moarte,dar oare,mai invie ?
Am avut avorturi,emotionale,dese,
Prinse in decese,ca intr-o simfonie,
Rigor mortis,moartea-mi trece.
Scriu aici,ce vreau de mult s-apun,
Fara suflu,fara suflet,soare sau impuls,
Tu ma indemni,sadic,sa inot acum !
Cu mainile legate si fara semn de puls.
Ne-am imbatat,pe innoptat,fara masura,
Cu jumatatea goala ş-imaginara de pahar,
Intermediar atunci,intre gand si gura,
Sta si-acum,un "Sper ca nu e in zadar"
Plimba-te prin mine,vezi cu ochii mei,
Prezentul si trecutul,far-de viitor,
Prorocite toate de-ai tai,dumnezei atei
De toaleta unei şcoli mi-e cel mai dor...
|
