E-atat de frig in suflet… Ma parasesc in
adanc… E noapte. Ma mai recunosc?
Imi amintesc de ciobul de sticla in care m-
am privit acum ceva timp. Suvitele blonde
care ma umpleau de dispret acum, caci
obisnuiau sa-mi placa, zaceau smulse,
imprastiate si eu eram fericita caci ma
puteam privi in bucata de sticla asa cum
eram, asa, maro-galbuie, cu tepi, cu tepi
mai mici si mai mari dispusi in ordine pe
fata mea ca o cochilie de melc cu pete ca
boabe de roua si cu alge crescute salbatic,
vibrand.
Ma vedeam, dar nu ma puteam privi in ochi,
caci nu existau sau nu-i gaseam sau sticla
era sparta exact acolo si era asa de verde
incat n-am mai avut rabdare si am calcat pe
ea cu piciorul caci o uram si aveam
senzatia ca nu putea sa tina pentru mult
timp un secret.
Gatul ei statea atat de ademenitor in fata
ochilor mei, as fi apucat-o de maini si i-
as fi desfacut parul si-as fi avut pota sa-
i simt sangele cald scurgandu-mi-se pe
corp. Ea nu-i decat un chist de materie si
as fi vrut s-o simt dezintegrandu-se. Insa
m-as fi ferit sa-i privesc fata, caci daca
tremura, trupul ei e atat de impresionant
de frumos si toate contorsiunile si
zbaterile ei sunt un spectacol mirific, dar
fata, fata ei ar fi cu adevarat oribila,
caci nu e nimic artistic in respingerea
mortii. Si plus de asta, s-ar fi putut sa
ma privesc in ochii ei…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Oglinda oglinzoara cine cea cea mai frumoasa din tara?
