În fiecare vers aş vrea
să plagiez neobositele asfinţituri/
un ultim ceas
o uşoară umbră
o zi prea lent trecută
se-ngroapă-n timp/ asemeni unei galere –
acele vase de spal-acum, de veacuri,
ţărmuri necunoscute.
În ce regat e dusă fericirea/
magia lumii
cu flori şi verzile câmpii?
Şi unde-s zorile
acestor clădiri încremenite
vecine
înfiorătoarei nemuriri?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Oriunde ar fi fericirea atunci cind o gasim nu stim sa o pastram...si poate de aceea ne e atit dor de ea...iubire egal dor de fericire!
