A fost odată ca niciodată un Prâslea, însă
nu orice fel de Prâslea, ci un Prâslea
viteaz, lucru ce nu mai vezi deloc în zilele
noastre.
S-a suit viteazul nostru pe calul său ce în
ajun fusese alb şi descoperi că acum era
negru. Stătu nedumerit câteva clipe şi se
hotărî în cele din urmă. Îl duse la
spălătorie unde căluţul fu curăţat de ciorba
şi de macaroanele pe care locatarii blocului
din apropiere le aruncaseră cu atâta
dărnicie pe geam.
Nu ştiu de ce fac acest lucru. O idee ar fi
că dau de mâncare la câinii şi pisicile din
faţa blocului. Nici asta nu-mi iese însă,
căci în capitala noastră dragă acest obicei
prost a culminat cu aruncarea unor obiecte
ce nu au nici măcar cea mai fantezistă
tangenţă cu mâncarea. Chiar dacă ar fi
ciorbă sunt de-a dreptul curios cum mânâncă
câinii şi pisicile drespectiva supă.
Probabil din aer. În cel mai optimist
scenariu ar avea parte de un duş. Trebuie să
recunoaştem că este o adevărată greutate să
arunci resturile de mâncare în vasul de WC.
Românul îşi păstrează tradiţile şi de
acestea va ţine cu dinţii.
Axioma 1: Nu-ţi parca maşina sau calul, în
cazul acesta, prea aproape de bloc. Ar
trebui să iei în considerare şi
posibilitatea unui vecin care în tinereţe a
făcut sport. Acesta din urmă este cel mai
periculos şi nu trebuie subestimat, întrucât
are raza de acţiune mai mare.
Eroul nostru, neadaptat încă la condiţile de
mediu a trebuit să aştepte până calul i-a
fost spălat în totalitate şi a plătit, ca
orice român, că la asta suntem buni. S-a
suit pe cal şi a pornit mai departe la drum.
Şi de această dată s-a numărat printre
numeroşii români ce îşi încep ziua la
spălătorie.
