Mergeam liniştit pe trotuar, ca orice
cetăţean care nu vrea necazuri, când pe
trecerea de pietoni din faţa mea se
aventurează o bătrânică cu adevărat
curajoasă. Lângă ea apăru imediat o maşină
şi şoferul acesteia îi făcu semn să se
grăbească.
Bătrânica, având mai mulţi ani la activ
decât neuroni are Dan Diaconescu deabia se
târa pe trecere. Aproape că tranversase,
când din spate se auzi un claxon furios; un
cioban ce greşise adresa, căci nu se afla pe
plaiurile mioritice de acsaă, exasperat de
faptul că maşina din faţa lui nu se clintea,
claxona de zor asemnei copiilor râzgâiţi de
5 ani care bat în masă când nu le convine că
mama nu îi face poftele.
Acum intră în acţiune şoferul din prima
maşină, ieşind în evidenţă prin profunzimea
şi adâncimea stratului său gros de neuroni.
-Băi boule, nu vezi că am o babă pe trecerea
de pietoni?!
Sărise din maşină enervat şi se lipise cu
căpăţâna de geamul celui care avusese
îndrăzneala să claxoneze, de parcă ar
aceasta ar auzit mai bine dacă îţi lipea
capul de geam.
Geamul se coborî şi începu mai iute ca
gândul o ceartă între cocoşi. Strada pe acre
erau avea o singură bandă, aşa că tot la fel
de repede, în spatele celor doi cocoşi de
munte se făcu un şir lung de cocoşi de curte
care se mulţumiră doar să claxoneze, să
strige şi să-njure, nu şi să intre în
încăierare, dat fiind şi faptul că nu era
nicio găină la mijloc (fraierii!). Cei doi
zmei se lăsară păgubaşi în faţa şirului lung
de claxoane şi despărţiră amiabil,
stăpânindu-şi cu greu lacrimile de rămas bun
("S-o f** pe mă-ta!", "Să mi-o ****").
Totul e bine când se termină cu bine. Te
poţi gândii cu scârbă că sunt cam mulţi
proşti în ţara asta. Însă. chiar şi prostia
are rolul ei. Fără ea, nu ar mai putea fi
posibile comparaţile. Dacă generaţia trecută
a fost generaţia Tele-Bingo-Show, iar
generaţia actuală e generaţia lui Zero Tv,
pesimismul meu îmi spune că următoarea
generaţie va fi generaţia Tele-maimuţelor
(Întrebarea fierbinte a săptămânii: poţi să
te scarpini în cap cu un singur deget? Eu
unul pot şi voi face o emisiune de o oră pe
tema asta. După ce termin eu cu voi vă
aşteaptă doctorul Cristian Andrei, să mai
scoată şi el un bănuţ) şi.... pardon, de
fapt asta se întâmplă, nu sunt eu mai pesimist.
Repet, este terifinat gândul cum nişte
proşti au reuşit să facă din prostie o
valoare, un target al noilor generaţii.
Măcar sunt proşti deştepţi din moment ce au
reuşit aşa ceva.
Prostia nu va putea dispărea niciodată,
orice am face, dar măcar numărul de
reprezentanţi ai ei pe metru cub să se reducă.
"Proştii mor, dar prostia rămâne." (I.L.
Caragiale)
