Copilul este o minune. Deci, tu părinte, nu
eşti stăpân asupra lui. Între tu, părinte,
şi copilul tău este, logic, un raport
părinte-copil, nu posesor-posesiune.
Nu toţi părinţii ştiu asta însă. Unor
părinţi le place să aibă grijă de copilul
lor ca de un bibelou. Aş vrea să ştiu şi eu,
copilul ăla trebuie să iasă bibelou pentru
târgul săptămânal sau Om?! Lasă-l
Doamne-iartă-mă, tu ca părinte, să
greşească, să înveţe. Învaţă-l şi tu, dar
lasă-l mai mult să înveţe singur.
Obişnuieşte-te cu ideea că ai un copil care
creşte. Obişnuieşte-te cu ideea că fiecare
generaţie e mai informată. Obişnuieşte-te cu
ideea că fiecare generaţie o depăşeşte pe
cealaltă. Ce altă cauză are oare progresul
tehnic?
Nu ţipa la copilul tău niciodată, dacă nu
vrei să ţipe şi el la tine. Copilul tău nu
are cum să ţipe la tine dacă nu îl înveţi tu
să ţipe, aşa că foloseşte-ţi abilităţile
acelea de părinte şi învaţă-l şi tu lucruri
mai utile!
Părinţii care îşi bat copiii merită la
rândul lor să fie bătuţi de copiii lor
pentru că ei îi învaţă ce e bătaia. Unde
învaţă copilul ce e bătaia? Pe stradă? Nu!
Acasă! Şi se mai spune copiilor "Nu ai voie
să ieşi afară că se ia unul de tine şi te
bate". Aceste nu se cere a fi decât un
"motiv" penibil.
Să nu îi refuzi copilului tău nimic fără o
argumentare solidă. Kant a spus asta acum
aproximativ 300 de ani şi cam pe toţi i-a
durut în fund că nu s-a schimbat mare lucru.
Dacă îi refuzi copilului tău să se plimbe pe
afară, să se înscrie la un club de înot etc.
pentru simplul motiv că tu nu crezi că se
descurcă sau nu crezi că are de ce să facă
aşa ceva copilu tău va prinde ură pe tine.
Va gândi că nu-l laşi pentru că nu vrei,
pentru că nu-ţi pasă de el. Mai bine lasă-l
pe el să decidă. El ştie de ce e în stare.
Nici dacă ai fi doctor nu ai putea să ştii
ce e în sufletul copilului tău. Mai bine fi
părinte, nu crescător de copii, adică le
asiguri mâncare şi casă. Au nevoie de mult
mai mult. Mult mai mult ar valora copilul
unui om al străzii care a învăţat ce e viaţa
şi a fost iubit, decât fiul unui om bogat
care a fost crescut ca "păpuşă de vitrină".
Aşadar, părinţi. Meseria voastră e cea mai
grea. Mai bine nu o faceţi dacă nu sunteţi
în stare! Decât păpuşi de vitrină care să-şi
tărască viaţa triste, mai bine nu. Cei ce nu
ştiu să crească copii nu au dreptul la o
familie. Nu au dreptul de a strica viaţa
unui inocent doar pentru motivul de a nu
acorda atenţie creşterii lui.
Semnat, Mihai Păun. Am fost şi eu odată un
copil. La fel şi tu!
