Precum o teoremã, odatã, Arhimede
îţi demonstrez iubire. Iubirea ta nu crede!
O, cearcãne, paloare şi glas tremurãtor!
Tu vrei aceste semne în semn cã te ador?
Reproşurile mele, privirile-ţi furişe-
pahar cu apa rece, dulceaţã de agrişe...
Lent clatin linguriţa lovind-o de pahar
şi-o vreme n-am adresã; nici tu vreun
emisar!
Vezi, dincolo de ziduri mi-aratã primãvara
coline înverzite, covoare de Buhara
în iarba: galben-dulce şi alb şi roz. Mã
zbat
sã-ţi smulg din manã cheia! Mi-o laşi
îngândurat.
Ating un ram, el râde dar simt cum stau la
pândã
cuvinte nerostite, privirea ta flãmândã…
Mã reîntorc, zâmbindu-ţi. Privesc şi mã-
nfior:
o, cearcãne, paloare şi glas tremurãtor!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O constructie puternica si...totusi atit de delicata.
E minunat sa fiu contemporan cu tine.
