- E mort! Sorã, noteazã ora
decesului!, decretã medicul şi toatã
agitaţia din camerã se potoli.
- Nu, domnule! Îşi revine!, stigã
asistenta care se afla încã lângã pacient.
Toţi cei prezenţi rãmaserã nemişcaţi pentru
câteva momente, apoi, uimiţi, se apropiarã
rapid de accidentat.
- Imposibil!, spuse doctorul dupã ce
vãzu cã semnele vitale sunt vizibile chiar
şi fãrã aparate. Imposibil, are aproape
jumãtate de creier fãcut terci! Imposibil!,
şi se retrase un pic de lângã tânãrul
accidentat, speriat.
- Ce facem?, întrebã un medic mai
tânãr.
- Nu ştiu. Imposibil! Ar trebui sã
fie mort. Îl monitorizãm în continuare. Mã
duc la profesor.
Îşi scoase mãnuşile tremurând şi ieşi.
Tatãl îl pedepsise. Îl exilase în acest
nivel energetic cu mult inferior celui pe
care îl pãstorise. Fãcuse o grşealã
capitalã, nepermisã pentru el, unul din
Fii, iar acum trebuia sã plãteascã. Fratele
lui, cel care diriguia aceastã lume a
oamenilor, se oferise sã-l ajute în
ispãşirea pedepsei. Nu ştia cât va dura,
numai Tatãl ştia, dar oricât ar fi fost,
merita. Lãsase ca lumea lui sã se
autodistrugã.
Puterile energetice îi fuseserã lãsate, dar
aici nu le putea folosi pe deplin pentru a
nu-şi ofensa Fratele
Înainte de a veni în acest nivel, studiase
evoluţia acestei lumi şi concluzionã cã nu-
i este pe plac. Prea multe fiinţe, prea
multe plante, prea...,prea..., dar nu avea
ce face, era creaţia Lui, a fratelui,
trebuia sã se supunã regulilor acestuia.
Primise un trup de muritor, o gazdã
materialã, un mascul tânãr, dar în agonie,
din care eu-l sãu deja plecase şi care acum
orbita pe nivelul energetic al planetei. Va
trebui sã-l cheme, vor fi nevoiţi sã
convieţuiascã în aceiaşi materie, dar mai
înainte va reface ţesuturile distruse. Se
apucã de treabã.
Ce gãlãgioşi erau oamenii din jurul sãu, se
agitau fãrã rost. Fãrã rost?!, se întrebã
el. Intrã în mintea lor. Se dumiri.
Refacerea ţesuturilor îi agita . Va trebui
sã acţioneze mai lent. Nu puteau înţelege,
pentru ei era o minune.
- Imposibil domnule , trebuia sã fie
mort, spuse doctorul care se întorsese
împreunã cu profesorul.
- Uite cã nu-i imposibil, rãspunse
bãtrânul medic. Ai dreptate, dar existã un
Dumnezeu. E vrerea Lui, încã nu-l vrea la
el pe acest tânãr. Nu crezi?
- Ba da. Dar totuşi.., rãspunse
descumpãnit.
- N-avem ce face, aşteptãm. Sã mã
ţineţi la curent cu evoluţia acestui caz,
presimt cã va fi unul foarte interesant, şi
ieşi din rezervã.
Dupã un timp, în camerã se fãcu linişte.
Rãmase doar o sorã.
Continuã cu procesul de refacere şi se
conectã la nivelul energetic al planetei.
Trebuia sã-i gãseascã sufletul acestui om
şi sã-l aducã unde îi era locul Va încerca
sã-l domine fãrã ca acesta sã-şi dea seama.
Considerã cã va fi distractiv pentru el.
Îi gãsi sufletul şi-l determinã sã se
întoarcã.
- Unde sunt?
Sora se încurcã în firele aparatelor de
monitorizare.
- Doamne!!!
-Sfârşitul fragmentului-
