Smulge-te din existenta, aidoma carbuneslui,
Izbucneste din arcade fluviul sanidinului;
Piatra in culori izbeste-o, aripi da-i de
catifea,
Plumburiu, metalul greu, cerne cuta ca de nea.
Azot, chimen, sacaz si sulf cerne peste nori,
Si obsesiv ascunde-te in fresca dintre pori;
O stea de cositor ce geme, vetustul de cucuta,
Ranit, suav si violet, o patima asculta.
Turbat, un licar smuls, azi dulce mai viseaza,
In noi, noianul ofilit, pe umeri ne apasa;
Copilarie de lizina, asta ramane pururi,
Si stralucind ca printr-o sita, paleste
peste doruri.
lizina= amnoacid
sanidin= diamant
|
