Ce blândã-i noaptea când se sfârşeşte în
noi haotic!
Frunzele valseazã zbãtându-se sã nu cadã
dintr-un cer rãsturnat în altul; vântul se
scurge cotrobãind spasmodic visele
impersonale ale clienţilor din magazinul de
mãrunţişuri; te caut în buzunãrelul din
colţ… e plin, încãrcat de cuvinte speriate
ţâşnind de-a valma valsând imperfect;
pãtrund mai departe ţintind adânc între
cele douã ovale cu axele intersectându-se
instantaneu în infinitul apropiat;
dogoreşti şi ţi se scurge clocotind limfa
din ansamblul rãnit de copilul minune,
zâmbind nãstruşnic şi misterios …. vreau sã-
ţi fur lanţul ce mi l-ai dãruit ca sã fim
dezlegaţi de toate frãmântãrile; m-aş
destãinui, m-aş confesa, ţi-aş spune orice
dar mi-e fricã… mi-e tare fricã de Verde
Împãrat.
În magazinul de chiţibuşuri m-ai zãrit
imediat; tu… Împãrãteasa cerurilor,
Gladiola veşniciilor cãutai plictisitã
printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat
ca arvunã cu ultimii bani gãsiţi în
buzunãraşul din piept, abia mai rãsuflam
înverşunaţi recitind într-un gând şoptit
tot ce aveam pe suflet; pãreai pãrãsitã
însã ţi-ai schimbat registrul vocal şi
supoziţiile pânã te-am pierdut în grãmada
de vise timide; pe mãsurã ce te apropiai
gândurile dansau… râdea verde Împãratul
Verde!
În magazinul de antichitãţi din nou ai
dat peste mine… exasperatã cã nici aici nu-
ţi las inima sã se scufunde m-ai dat primei
venite în cãutarea farmecelor cu argint
viu, bare de cositor scrijelit şi cenuşã
fierbinte; luminile magice, plãpânde,
transfigurate în plumburiu topit cântau
simfonii perpetui de culori şi arome...
Împãratul Verde era verde pal!
În magazinul de fleacuri ai scãpat de
mine cu-n sãrut, a fost suficient, se
înverzise Verdele Împãrat în bostãnãria
unde era stãpân peste suflete, perechea de
pepeni se zbenguiau fascinanţi în
terminaţii printre rãzoarele frustrate.
În magazinul de şiretlicuri ai intrat
nesigurã, nervoasã cã nu mã vezi, ai crãpat
din ochi un vãl de miresme şi-atunci m-ai
simţit; epuizatã de-atâtea cãutãri, însã
nesupusã ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea
şi-am intrat goi în bulboaca copilãriei
necuprinse… Verdele Împãrat era vânãt.
În magazinul de murãturi ai gãsit
pãtlãgele pârguite, felii şi frunze de
ţelinã, garnisite cu morcovi, conopidã
crestatã… şi pe mine fãcut maionezã, râdea
bucuros Verde Împãrat!
În magazinul de prospãturi te-am gãsit
ducând gânduri brumate, purtate în noi de
milenii, idei neuitate zburdau de fericire
nepãmânteanã spãrgându-se în spume…
scrâşnea afânat Verde Împãrat!
În magazinl de abţibilduri se vindeau
la solduri iubiri veşnic noi aflate la
concurenţã cu însetatele buze flãmânde de-
atâtea bunãtãţi dornice de mulţumiri
ricoşate în timp; elipsele cu centrele
asimetrice, intersectate pe nicãieri se
zbãteau rãtãcite prin grãdina împãrãtesei
în ţinutã prea elegantã; în infinitul uşor
depãrtat şi-n opoziţie continuã ai pus la
copt acoperind prãpãstiile, o vânãtã şi-un
ardei gogonat rãtãciţi împreunã în spuza
fierbinte risipitã-ntr-o clipã indusã voit,
cutreierând spaimele, asaltând visele
înflãcãrate, realitãţile fecunde şi mai
ales stelele întunecate de veşti negrãite.
În magazinul de şmecherii ai împroşcat
din trompetã alergând amorţirile, Verdele
Împãrat era epuizat în vopsele iar aburul
înjunghiat solitar spre asfinţit, l-ai
împins cãtre mine sã am mâinile ocupate cu
umbrele tale; ai reprogramat cronometrul şi
am clacat rãsturnat în valuri… pe culoar m-
ai ucis de multe ori cu vocea ta matinalã
din golful îngustat de coşmaruri
neîmplinite având, Luna mentor de seamã; tu
împãrãteasa ideilor înhãţate ai cucerit
lumea mea agitatã a iluziilor spulberate!
În magazinul de ciudãţenii ai
împachetat veri foşnitoare care mã
îmbâcseau, gelozii en gros, nori încãrcaţi
cu iluzii plesnitoare, inconştienţe duse în
rãspãr, vagi urme de iubire ivite palid
conturate printre cioburi de ametist şi te-
ai calmat trecând munţii cu un copac anemic
pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul
tãu şi smirnã din cuibarul pãrãsit; ai
evitat verdeaţa impusã, mocnitã de
Împãratul Verde ca sã zbori în palatul de
cleştar şi ai sorbit ploaia repezitã care
ţi-a fãcut inima fleaşcã şi ţi-a moleşit
picioarele înfierbântate.
În magazinul de amintiri zburdai în
rochiţa cu o geometrie filigranatã
uimitoare şi-ai luat pentru noi certitudini
sinusoidale despletind şuviţele unor
nãdejdi aşteptate cu nerãbdare; ai dat tot
la o parte, conştientã şi împotriva tuturor
care ne umpleau de stigmate în rãspãr, iar
vremelnicele concepţii le-ai aruncat în
grabã eliberând aspiraţiile furibunde; te-
ai îndepãrtat ca sã rãmâi în mine şi nu i-
ai lãsat Împãratului Verde nici dubletul
tulburãtoarelor fragi al despãrţirilor din
lumea cocotierilor şi cocteilurilor turnate
în pahare de cristal !
În magazinul de jucãrii ai tresãrit
surprinsã vizitând potecile timpului; m-ai
îmbrâncit neînduplecatã în şura cu trifoi
prea mirositor şi floricelele multicolore
din poiana stejarilor întunecaţi şi nu mi-
ai dat drumul decât sã rãsuflãm peste
oceanele îngheţate; am încurcat paşii
şlefuiţi de timp şi am zburdat departe de
Verde Împãrat care pândea înverşunat
printre tufişuri; am cãlãrit împreunã
armãsarii norilor cenuşii pânã au fugit
înnebuniţi de zãrile sângerii curãţând
umbrele şi ochii zânelor cu dantelãrii de
alpaca.
În magazinul dorinţelor nestãpânite
şi-n contextul vechilor orientãri
paradoxale, eu, prinţul uitãrilor din
deşert şi tu, împãrãteasa aşezãrii
cuvintelor am înşfãcat energia nebiruitã;
tu n-ai ezitat sã-ţi descoperi secţiunile
intim pârjolite de aspiraţii inocente,
nãzuind împreunã sã ne atingem pãrţile
nebronzate de pasiunea amintirilor… sorbeam
lacomi în ciuda Împãratului Verde dintr-un
pur imbold erotic, atracţiile vulgare
dispãrând în impulsuri omeneşti nevinovate,
fibrilaţii cugetate şi violente curãţenii
sufleteşti.
Împãrate… dã-mi Gladiola din ţinutul
lacurilor limpezi şi casante sã tremurãm
neastâmpãraţi de ospãţul serii, sã
fredonãm în surdinã melodii uitate în
ceasul delãsãrii, sã ne-nfruptãm lacomi cu
linguriţa din salatiera de argint plinã cu
ambrozie fierbinte şi sã imprimãm reverii
blajine în pãduricea plinã de alburii
pãcate!
