E trist. Se priveşte în oglindã.
Acelaşi chip banal pe care îl curãţã
indiferent zilnic. Nu are nici un fel de
talent artistic dar gusturi… o mulţime.
Gândurile nu-i dau pace.. trecutul îl ştie,
învãluit în mistere obişnuite, în regrete
şi prea puţine bucurii. Prezentul îl vede
întruna cum vine şi zboarã ca un fum
devenind o amintire. Viitorul fãrã nici o
posibilitate de a face ceva deosebit..
aşteaptã sfârşitul ca o eliberare de trupul
pe care acum îl urãşte. Se gândeşte întruna
ce sã facã, fiecare pas înainte e un pas
imens înapoi. Nu vrea nimic deosebit nici
mâncarea nu-i mai place, nici bãutura doar
totuşi zâmbeşte fericit când vizioneazã un
peisaj mirific, o construcţie deosebitã, o
picturã însã uitã imediat pentru a revenii
la starea de prostraţie dinainte. Aţipeşte
pentru un timp nedefinit dar nu mai mult de
10 minute. Se ridicã greoi, ajunge la
computer, face paşii obligatorii pentru
pornirea lui şi stã nehotãrât o vreme..
unde sã se ducã.. are câţiva prieteni dar
nu vrea acum sã îi vadã. Trãieşte într-un
sicriu imens… casa şi strada pe unde iese
rareori. Reflexii vizionate a trãirilor
întoarse în conştiinţa proprie se amestecã
cu reflecţiile împrãştiate peste tot.. în
fiecare moment al vieţii. Ciudat a început
sã aibã viziuni de-o clipã cu vechi,
imagini uitate.
Sã se apropie?
