Sunt suficient, sunt mulţumit cu viaţa ?
Totul a fost planificat, timpul a stat la
picioarele mele?
Toate bãtãliile le-am încheiat victorios.
Ce mai aştept ?
Sã fug la Histria !?
Unde ziduri albe prãbuşite,
Umbre, chipuri din alte milenii se amestecã
Cu cimentul şi chirpicul?
Unde picioarele elefanţilor sunt suporţi de
sticlã şi lemn
În temple bine mãsurate,
Şi-n cotloanele neştiute ale ogorului meu,
De unde bine vãd,
Ungherele gândurilor tale ascunse.
Unde toate converg la marea, veşnic mare
albastrã,
Iar spotul de lumini îşi marturiseşte teama
în fascicule,
Unde ideile se învãlmãşesc în etape, cã
totul
Un tot... zero, unul, zero, unul, unul,
zero
Ca într-o cartelã matematicã, este peren.
Numai prieteniile se duc şi vin.
Şi iubirea difuzã în orice ipostazã!
