O clipă de neatenție iar sentimentul ăsta
îngropat sub carnea mea capătă forme de
eternitate. Mă sperii la gîndul că te-as
putea iubi pentru totdeauna. Nu ar fi
noutate pentru nimeni…nu sunt statornică. Nu
iubesc pe nimeni dincolo de momentul în care
mă aflu fericită. Acum parcă totul e
schimbat. Lumina din jurul meu a uitat să
mai ceară intimitatea, pauza de reculegere.
Culorile au devenit vii, iar cicatricile de
pe trupul meu nu mai ard. Nici pașii nu îmi
mai faciliteaza fuga. Nu mai vreau sa fug.
Rămîn aici, fără să știu de ce. Ce mă ține
pe loc. Dacă ești tu…te condamn. Te condamn
să rămîi și tu în loc. Împietrit.Doar din
propriu-mi egoism, din teama de a nu rămîne
singură. A naibii, blestemată fie clipa în
care m-am oprit să îmi calmez suflarea. Că
te-am văzut pe tine acolo…tînăr și curat…e
vina ochilor mei care nu știu altceva decît
să mă trădeze. Că m-am apropiat prea
tare…vina pașilor ce înaintează în ciuda mea
semnalelor mele cerebrale, parcă. Iar
restul…este toată vina ta. Acum…din toată eu
ce-am fost, se scurg patetic dulcegării.
Și-n toată scîrba asta pe care mi-o provoc,
mă distrez copios în noua postură. Mă plac
atît de tare încît m-aș putea ucide. Cum să
îmi reiau eu libertatea cînd toată mă
transform a ta? Cum să mai merg eu singură
în drumul vieții mele cînd de-astăzi spun că
nu mai sunt, ci suntem..?
Cum să mă lupt cu mine și să mă dobor cînd
eu sunt tot ce mi-a rămas cu-adevărat din
viață..? Cum să te condamn pe tine, să te
blestem că exiști, cînd existența ta e
singurul lucru care mă trezește zîmbind
sincer, zi de zi?
Cît pot fi de stupidă…
Cît poți fi de absurd…
Și cît de bine-mi pare …c-atît mă vreau așa,
încît nici nu-mi mai pasă de promisiuni ce
mi le-am făcut cîndva, știindu-mă bolnavă de
trecerea timpului.
Astăzi mă privesc de dinăuntru-nspre afară.
Și e frumos și cald. Miroase a lumină. Iar
tu, ești bun și-al meu. Astăzi nu privesc
spre limite, ci doar spre celulele ce se
divid în mine. Mă las cucerită. La ce bun să
mă revolt? Oricum fără riscuri nu există
vreo viață. Iar eu, astăzi, mi-o vreau
înapoi pe a mea, cea pe care am renegat-o
și-am blamat-o prea mult în ierii din
trecut. Iar toată de atunci a fost un ieri.
Și dacă astăzi prinde contur, e tot din vina
ta. Și te iubesc…nu fiindcă mi-am impus, ci
fiindcă așa a fost să fie. Pe perioadă
nedeterminată….nelimitată…fii tu peste timp,
bărbatul cu care voi străbate veșnicia..pe
jos !
