Când mi-ai adus neliniştea acasã
veneai singurã, necunoscutã,
te-ai aşezat la marginea inimii
rostind cuvinte din priviri.
Erai o pasãre uitându-se-n iarbã
înainte sã-şi frângã zborul,
vino şi intrã-n poemele mele
s-apropie cerul şi norii se scuturã
unde vei sta când ploile secerã câmpul
şi copacii se luptã cu vântul?
Aici e cald, prin clipa mea de repaus,
trec cuvintele
beau singur licoarea nepãmântenelor vii
ascultând cu tâmpla pe timp
rãsuflarea cum vâsleşte o iubire
spre ţãrmul atât de departe.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Cata nedreptate poti face prin omisiune. Remarc un autor a caror poeme nu au primit nici macar un comentariu. E drept? Scuze va cer d-le Valareanu. Poezia dvs nu meritaa fi omisa nici macar de la comentarii, poezia dvs m-a oprit dintr-o cautare haotica a frumosului, pentru ca frumosul e aici, in poezia dvs.
Cu stima, Aura
