Numai tu mã uimeşti, femeie
graţioasã prin aerul împrimãvãrat în trup
dimineţile-s explozive, arcuirile volante
ochii, scântei de cobalt
purificã pornirile nestãpânite.
Ziua-i nãvalnicã şi trece
adunã prin gând o noaptea de frînghii
lângã ferestrele lunii.
Alunec mâinile-n pãrul învolt
sã-mi desţelenesc liniştea
împrospãtat cu adieri de vânt
prin înaltele ierburi ale miriştii
din care vom fugi împreunã
spre munţi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Navigati pe un site literar? Veniti sa cititi poezie. Aici. In universul cuvantului, vibreaza armonios in uimire un suflet. Nu-i de mirare ca m-am oprit acolo unde am mai fost candva, fara insa sa-mi pot aminti.
Cu considerati, Aura
