Stranie coincidenţã
întâlnirea noastrã dositã,
de trecerea
peste umãrul timpului,
a unei iubiri
pãrãsite.
Nu pricep
strania apariţie,
ca o coborâre din stele
mãsuratã
cu umbre
de amintiri
sedimentate.
De atâta linişte
trecutã prin ciur,
mai caut urme
de sentimente
şi nu gãsesc
decât
o realitate ciudatã
aparutã
pe nepusã masã
acum la asfinţit,
pace buna.
Şi....
.............................
niciodatã nu se ştie
dar nici nu se întrevede
alungirea
fãrâmei de timp
rãmase,
pe o geanã de luminã
fulguind
ultima ninsoare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Acum inteleg de ce nu v-a comentat nimini. Te cuprinde mutenia, dupa ce citesti.
