Cresc picioarele-n pantofi de zapadã
Degetele ies afara la luminã, clopoţind,
Mã zbat sã-nfloresc în lemn de zadã
La porţile tãcerii, iubire împãrţind.
O vampã pierdutã-n interjecţii fluide
Îmi desţeleneşte abisul între margini,
Loveşte refuzul cu insinuãri candide
Şi stoarce prezentul bolnav în imagini.
Se frânge durerea, se spintecã destinul
Cu umbre fugare se acoperã locul,
În golul tãcerii primeşte preaplinul
Aşa cum se cerne, o sã-mi fie norocul.
Şi miza e mare pe fluturi se plimbã
Ca noaptea pe întinderi strãine cu ape,
Între roţi luceferi lumina şi-o schimbã
Încearcã prin timp tunelul sã-şi sape.
Drumul e lung prin gânduri şi-n vise
În viaţã suntem împreunã-n concurs,
La porţile tãcerii intrarile-s deschise
Mã-ntunec şi timpul aproape s-a scurs.
