Vreau sã-ţi port sufletul în palmã,
Vreau sã fii îngerul descãtuşãrii
Neatins de pãcatele lumii,
Cântecul nefredonat de nimeni
În dimineaţa floriilor,
O simfonie a unduirii formelor
Spre şlefuiri abstracte,
Nimbul de biruinţã al iubirii
Care se varsã ca o lavã,
Peste trupurile îmbrãţişate
Într-un pârjol al iubirii
În ierburi aprinse.
Şi mai vreu
Ca jocul cu focul viu,
Sã nu ne ardã mângâierile
Pânã ce visul nu se terminã
Cu o toamnã sângerie.
Sã nu mã laşi singur
Cu gândurile rãvãşite de melancolie,
Pânã mã voi stinge
Ca o lampã cu fitilul ars
În camera ta galbenã
Fãrã sã vreau,
Dimineaţa pe rouã.
