Ma înfior
la trecerea stelelor
peste casa bunicii,
adormită
întru domnul,
pe o muchie
din dealul viei.
Ochii minţii o văd
frumoasă şi blândă,
într-o icoană
pictată pe sticlă
colorată.
Mă cobor în trecut,
şi în cauşul palmei
se aşeaza îngerii,
care o duc cu ei în cer.
Rămân apoi
cu sufletul mutilat,
de timpul ascuns
în vârsta mamei.
