Ar trebui sã-ţi silabiseşti vremea
Când stelele şopteau deasupra noastrã
Înmiresmând sufletele-n floare.
Ar trebui sã aprinzi lumânãri
Pe urmele paşilor mei
Care s-au stins în înaltul
Veşnicul timp
Dar nu,
Paşii mei mai lasã încã urme,
Ca o logodnica cu pãrul frumos
În care ard acum stele albastre.
În drum pulberi lacteie-şi lasã curcubeul
Iar eu trec,
Trec învãluit în sunet de crini
Spre cea din urma orã
Care mã cheamã ,
Mã cheamã,
În lut.
