Ludmilei S.
Aş dori
Să-ţi ating sufletul
Cu un cuvânt
Pe care să-l auzi
În fiecare clipă
În inima ta.
Apoi cutremurată
De foşnetul gândurilor,
Te sperie
Ce ar putea însemna
Viaţa,
Pornită pe întuneric.
Şi începi
Să-i adaogi lumină
Puţin câte puţin,
Pe o gradaţie a timpului
În care suntem,
Noi înşine
Suflete pereche.
Când o să-i auzi ecoul
Lovindu-te în simţuri,
Ca o apăsare
De înviorate trăiri,
Din imagini ascunse
În amintiri,
Vor înflori bulbii
Unei iubiri târzii
Pe care nu o mai
Înţelegi.
Este atât de aprinsă,
Şi aştepţi mai multe
Cuvinte,
Picurate-n auz
Mereu.
