Vraja nopţii cade-n aerul aprins
Ca o aripă pe catifeaua visului scrobit
Hoţul fericirii e întotdeauna neprins
Tu nu mă crezi, ca te-am iubit.
Misterele ard încopciate în file rupte
Scrise cu peniţa subţire a iubirii,
În aşteptarea pierderii clipelor abrupte
Rostogolesc cuvinte pe albia rostirii.
Smulg pleoape arse-n lacrimi de ape
Colorând roua florilor îmbujorate
O ceată de îngeri cântă pe aproape
Rostuind secundele înălţării curate.
Şi noaptea e vrajă şi vraja e noapte
Întunericul aşteaptă să cazi în capcană
Te aud venind la mine prin şoapte
Ori vinul îmi fierbe uitat în stacană.
Ori noaptea se scurge, ori vraja se pierde
Tu împlinire a lumii, doresc să--nfloreşti
Mă inundă lumina cu galben şi verde
Acum iubirile toate, s-au stins nefirestii.
