unuia nu-i mai ajunge lumea
si isi striga naduful cu glas tare
oamenii se ridica precauti
mai zambesc
a ramas singur la masa
cand a terminat
ia catelul sub brat
si pleaca acasa.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
o toamna destul de apatica dar frumoasa in continutul poeziei tale, placuta ochilor.