Oricât de mult ţi-ai dori în viaţã,
tot eşti prost, mãcar puţin, cât sã nu te
crezi Napoleon.
Una din temele pe care devin
naţionalistã şi, prin urmare, idioatã sadea,
este când suntem prezentaţi de Occident
exclusiv în latura noastrã cretinã.
Montajul cinematografic poate
rescrie realitatea, astfel încât rezultã cã
din senin (?!) "Turnurile Gemene" sunt
fãcute una cu pãmântul, cu toate cã
prãbuşirea lor este filmatã din unghiuri
foarte profesioniste.
Dar cu mult înainte de tehnica montajului,
vine tehnica şpãgii, urmare cãreia o ţigancã
îşi fîţâie fustele prin buricul Lonndrei,
iar ziarele engleze ţipã ca apucatele, de
parcã aia fusese paraşutatã, ca trupele
antitero şi nu trecuse întâi prin vama
Aeroportului Internaţional Heathrow.
Tema favoritã de discuţie sau cum
zic ei, "topic"-ul naţiunilor Europene, este
prezervarea identitãţii naţionale şi etnice
în viitorul spaţiu reunit, aşa cã eu mã simt
al dracului de atacatã în fiinţa mea de
român, prin executarea porcului meu
naţional, dupã mofturile Vesticilor, care nu
mã vãd şi când sunt deşteaptã, ci numai când
sunt sãlbaticã, involuatã şi neecologicã.
Din perspectiva gândirii libere şi
democratice, fiecare naţiune are dreptul sã
îşi mãnânce mâncarea tradiţionalã, chiar
dacã sunt furnici, aşa cum vor ei.
Dacã noi ne fugãrim porcul în ogradã
şi îi scurtãm zilele conform unui ritual
strãmoşesc, care îşi are şi el chichirezul
lui în continuitatea aia a tradiţiilor de
care se tot face caz, aceasta nu înseamnã cã
suntem o naţie de criminali, precum nici
grecii, care dau cu farfuriile în podele, la
chef, nu sunt o naţiune de nevropaţi.
Şi dacã eu am bun-simţ şi nu mã
stropşesc la râma nu-ştiu-cui, care râmã
este cu atât mai apetisantã, cu cât este mai
vie şi se vaitã mai tare în "beţigaşele"
ãlora cu care "se fasolesc" (vorba cuiva)
Vesticii sã mânânce (te pomeneşti cã ne
trezim ca mâine, pomâine cã va fi inclusã în
condiţiile de aderare şi dexteritatea
noastrã de a ne mânca mânca piftia cu
beţigaşe chinezeşti ?!), atunci ei de ce mã
obligã pe mine sã îmi execut "ecologic"
Ghiţişorul naţional ?
Simt cã mã depersonalizeazã pânã la
înjosire, decãderea porcului "meu", din
funcţia lui de mâncare tradiţionalã, pus sã
stea decapitat pe un scaun şi cu ochii
beliţi la uliţã, pe câtã vreme noi facem
nişte bucate de-ţi lingi degetele cu
cãpãţâna lui, iar scaunul îl ţinem cam de
2000 de ani, sub masã.
Nu sunt o nostalgicã a lui
Ceauşescu, dar de umilinţa Ghiţişorului
naţional, decapitat sã îl vadã Europa, care
altminteri a fost "chioarã" şi nu ne-a vãzut
preţ de 50 de ani, mi-a venit a rãcni fraza
aceea peceristã : "şi sã interzicem
amestecul altor state în treburile noastre
interne".
Dacã v-aţi dat binecuvântarea sã ne
încalece Ruşii şi nu deschideţi Procesul
Comunismului, pe motiv cã el ... nu a
existat, iar noi, românii, nu vã scuipãm
între ochi, adicã tot noi suntem barbari,
mã ?!
Cum a conchis careva : "dacã începem
sã facem asta, atunci suntem o naţiune
labilã".
