Pânã în 1989 televiziunea a fost
aparatul de lucru al PCR-ului.
În decembrie, 1989, cu ajutorul
televiziunii am vãzut o mişcare de mase şi
reacţia lor, dupã ce au fost incitate la
revoltã. Transmisiunea "în direct", care
are ca prim efect psihologic stârnirea
emoţiei, a distras atenţia de la momentul
trecerii de la dictaturã, la "comunismul cu
faţã umanã".
Lãsând deliberat în urmã toatele
evenimentele traumatizante din viaţa acestei
ţãri, în care televiziunea a jucat acelaşi
rol ambiguu, ca în decembrie 1989, vedem cã
din 1990, pânã în 2005 oferta televiziunilor
este aproape aceeaşi : pornografie,
vulgaritate, violenţã, amatorism, muzicã
performatã de retarzi mintal şi de curvele
ţâţoase ale producãtorilor, de ţigani cu
mult în afara sufletului minoritãţii lor,
pledoarii explicite pentru curvia
pseudosentimentalã, interpretãri ale
politicului de moşnegi senili etc. Sunt
numai câteva exemple, din cele multe care se
revarsã ca o vomã continuã în minţile
oamenilor.
Existã televiziuni private, prin
urmare este concurenţã, şi atunci de unde
acest numitor comun ?
În orice ţarã cu tradiţie
democraticã existã posturi pentru mase, unde
se oferã "pane et circus", iar pentru
elitele intelectuale, foarte, foarte puţine
la numãr, ca şi la noi, sunt emisiuni care
solicitã un înalt grad de conceptualizare.
Noi nu avem asemenea emisiuni. Cele
presupus "culturale" sunt ori lungi
monologuri, ori dispute penibile, în care
are dreptate cel cu vocea cea mai puternicã,
pe câtã vreme ideile rãmân la uşa
studioului, blocate de orgolii deşarte.
De 15 ani foarte mulţi oameni de bun
simţ pun aceeaşi întrebare tuturor
televiziunilor : de ce aceste programe
imbecilizante ? Aşa cum nu putem fi o
naţiune de genii este exclus sã fim o
naţiune de idioţi prin excelenţã.
Mai mult. Din Occident se importã pe
lângã filmele numai cu grad foarte mare de
violenţã fizicã şi sexualã, şi filmele
interzise de cenzura ţãrii lor. Dacã acum 15
ani se mai putea vorbi de amatorismul pieţei
de achiziţie a filmelor, astãzi nimic nu
susţine aceastã ipotezã.
Dupã decembrie, 1989, am citit presa
naţionalã scrisã şi mai ales pe cea strãinã
on-line sã vãd vreo informaţie în care erau
deconspiraţi mãcar o parte dintre
torţionarii ideologici ai experimentului
comunist. Adicã cei care concepuserã
scenariile menite sã abatã deliberat atenţia
intelectualilor spre lucruri mãrunte, un
exemplu numai ! torturându-i zilnic, cu
aşteptarea autobuzului, care era programat
sã întârzie pentru a-i umili, a-i enerva, a-
i stresa. Aici a fost nevoie de multe minţi
absolut strãlucite, chiar dacã la modul
diabolic, şi de studii îndelungate pe
reacţia comportamentului uman, la stimulii
negativi.
Despre aceste Eminenţe Cenuşii ale
Rãului nu s-a scris niciodatã nimic, dar vãd
din ce în ce mai multe multe scenarii cu
conţinut religios/naţionalist, care au
degenerat în masacre, urmate de
reconfigurãri geografice, controlate de alte
influenţe politice.
Alta este întrebarea care trebuie
pusã privind mult, mult în spatele calitãţii
programelor televiziunilor româneşti : cine
ucide naţiunea Românã, idiotizând-o
deliberat ?
Procesul de "legumizare" a acestui
popor a început de foarte mult timp şi vina
nu cade exclusiv pe Iliescu, aşa cum se
pare, fiindcã nu trebuie sã uitãm, cã l-au
adus totuşi la putere şi oameni de bunã
credinţã, situaţi în-afara jocurilor
politice.
În toate ţãrile lumii conducãtorii
de stat sunt numai marionetele pe care lumea
trebuie sã le vadã, alţii fãcând cu adevãrat
regulile jocului, cãruia însuşi preşedintele
se supune. Când "marioneta" a avut curajul
sã gândeascã prea repede pentru interesele
comune ale puterilor mondiale, ea a fost
lichidat live, şi apoi toţi membrii familiei
lui.
O singurã doctrinã din lume a
visat "consensul" uniformizant al gândirii.
Cine nu vede cã din toate canalele
televiziunilor se scurg programe create într-
un deplin consens general ?!
Stela C.Iorga,
8 ianuarie, 2005, DOMINUS.
P.S. - Nu a fost publicat în DOMINUS. Nimeni
nu este vinovat.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
2003, 2004 si 2006...ai dat de trei ori pe aici.Urmeaza sa mai treci...in 2008?!
comunismul inca mai traieste si poate traieste mai bine decat pana in '89 dar cred ca cel mai important este sa ne detasam de tv daca nu ne ofera emisiunile dorite si ptr intelectuali intotdeauna a existat un prieten mult mai bun: cartea.cu respect, alina