Pentru a cumpãra imprimantã îţi
trebuie un inginer hardist bun. Funcţie de
câte pagini printezi pe zi, el ştie ce
imprimantã sã îţi "prescrie". Inginerul
hardist este este o pasãre la fel de rarã,
aşa cum este un cunoscãtor real al limbii
engleze. Pânã ce gãseşti pasãrea asta rarã,
se scurge un an, timp în care vezi care
dintre prieteni vrea sã te fraiereascã şi
care nu. Prin urmare îl gãseşti pe "hardist"
cu ajutorul duşmanilor.
Când l-ai gãsit îi spui ce vei face
cu imprimanta, el te întreabã ce memorie are
calculatorul, are, n-are "port USB", fie la
ei limba asta ! şi apoi îţi spune care este
cea mai convenabilã imprimantã din
magazine. Inginerul "hard" este foarte util,
fiincã tot el este cel care te ajutã sã nu
cumperi cea mai scumpã imprimantã, pe care
ţi-o recomandã vânzãtorii, ale cãrei
consumabile le poate asigura o singurã ţarã
în lume, şi aia situatã pe alt meridian de
al tãu, adicã devii abonat la cumpãrat
imprimante şi la pensie.
Inginerul care se respectã îţi spune
şi magazinul de unde sã o cumperi. Magazinul
de unde a cumpãrat-o el este unul de câteva
hectare, unde vin oamenii cu maşinã, fiindcã
se târguie rar, mult şi cu cãruţul, nu cu
sacoşa. Dacã nu ai maşinã este inutil sã
cumperi una pentru a cumpãra şi o
imprimantã. Pe legitimaţia amicilor devotaţi
marelui magazin nu poţi cumpãra imprimanta
în rate, fiindcã dupã aceea cel cu
legitimaţia plãteşte rata şi nu se ştie cine
moare primul.
Chiar de vrei sã târgui şi tu la
magazinul cu pricina, încã nu se aprobã sã
vii acasã cu cumpãrãturile în cãrucior.
Altfel nu "se meritã" sã tragi de fiare,
decât dacã eşti motivat : vrei sã fii macho
şi sã îţi iei de grija urmaşilor, iar la
femei ar fi "mama soacrã" şi soţul cu
metehne, fiindcã în rezumat coşul cu pricina
sare de 20 kg ...
Ar mai fi soluţia autobuzului.
Alternativa se recomandã pensionarilor care
trebuie sã interacţioneze cu societatea, sã
nu se sclerozeze, ori persoanelor active,
dar supraponderale. Dacã nu eşti în niciuna
din aceste categorii sociale favorizate,
picã supermarket-urile, unde se gãsesc
imprimatele scumpe şi în rate foarte
cumsecade.
Atunci iei la pas magazinele, care
vând şi imprimante, printre altele. În unele
ajungi sã discuţi deloc amabil chiar cu
sales manager-ul care crede cã eşti bou,
dacã nu cumperi mãcar una de 2 milioane,
care se refileazã cu pipeta, când de fapt el
e bou, fiindcã el nu ştie cã tu ştii de la
inginer, cã la zece pipete de cernealã se
stricã partea electronicã a cartuşului
şi "imprimantã nouã" scrie pe tine şi "bani"
pe el.
Totuşi dacã omul are nervii buni şi
simţul pieţii, iar tu te ţii tare pe poziţii
şi-i explici cã scrii, atunci se dumireşte
cã eşti zãltat bine, şi îţi vorbeşte ca
atare. Dupã ceva timp de conversaţie în
limba maternã, care necesitã translatori
buni pentru el, afli cã : are imprimante de
care vrei tu, în stoc, dar le aduce numai la
comandã. Faci comandã. Nu se poate. Întâi
trebuie sã deschizi credit la Bancã. Te uiţi
la uşa magazinului pe scrie avans 0,
discount 3% şi de fapt plãteşti de
deschidere un sfert de imprimantã, iar
restul achiţi cu o dobândã cât pentru
imprimanta viitorului : mutã şi gospodinã.
Pleci din magazin, cam pe searã.
Pânã la magazinul care are în stoc,
nu numai în catalog, imprimanta cu pricina,
se gãsesc numai magazine cu vânzãtori
amabili, cu imprimante pe catalog, dar
epuizate în stoc şi furnizori morţi. În
magazinul cu vânzãtor amabil, cu imprimantã
în raft şi pe catalog nu fac credit decât de
la o anumitã sumã în sus. Bun. Decât sã
strângi din dinţi pentru o maşinã, ori sã
furi Statul, mai bine îţi cumperi şi altceva
de folos. Magazinul cu pricina
comercializeazã însã numai obiecte de firmã
şi navete spaţiale transparente. Televizor
ai, cu ecran cât casa şi plasmã costã cât
şase imprimante nevorbitoare şi tot de
ultimã generaţie, iar ultimul obiect nu
intereseazã încã. Laşi trist în urmã
magazinul cu oameni amabili, imprimante
existente în stoc şi fãrã cont în bancã.
Între timp redactorul-şef vorbeşte
cam tensionat cãtre tine şi evitã sã te
priveascã în ochi, fiindcã aduci materialele
cu întârziere. Şi tu vorbeşti la fel,
fiindcã nu-i poţi spune deshis ca la popã,
cã materialele sunt scrise de o lunã, dar cã
printezi la sume modice, prin cartierul lui
şi prin urmare i-ai putea lãsa manuscrisele
acasã, cam pe la ora ciorbei, fãrã sã se mai
deranjeze sã vinã la redacţie. Dar sunt
temeiuri ca persoana sã ţinã la viaţa lui
personalã, sã aibã imprimantã şi cât umbi tu
ca blegul dupã imprimante sã-ţi ia el
subiectul. Aşa cã taci demn şi neînţeles,
privind cu ochi blânzi imprimantele de pe
raft, care se vând pe lângã o camerã
digitalã, 222 boxe, cu minimum 60
subwoofere, şi alte fleacuri de la 60 de
milioane în sus.
Cât ai fãcut turul magazinelor ai
cheltuit pe printat cam jumãtate din
imprimanta cu pricina, pe lângã care te
privesc cu simpatie, izvorâtã din adâncã
milã pentru aşa boalã ruşinoasã, toţi
operatorii de la centrele de printare. Ai
devenit unul "de-al casei", aşa cã îţi ştiu
şi textele, pe unde le mai modifici, se
mirã, îşi dau cu pãrerea, cã nu costã bani,
ba te mai şi lasã la calculator sã ţi le
listezi fiindcã scriitorii ãştia sunt oameni
descurcãreţi şi cinstiţi, adicã pe dos cu
lumea, şi nu au imprimantã.
Citind serile trecute un interviu al
unui istoric demn de tot respectul, cu
picioarele în apã rece, sã mi se dezumfle de
la atâta umblãturã, am simţit exact nevoia
sã îl împuşc. Spunea nici mai la deal, nici
mai la vale, cã odatã cu intrarea noastrã în
UE, va dispãrea şi "balcanismul", ca
trãsãturã de caracter a oamenilor care s-au
nãscut în Balcani.
Cu picioarele umflate şi fãrã
imprimantã am gândit cã avem urmãtoarele
situaţii de lucru : dacã se mutã Balcanii, e
clar cã ne schimbãm şi noi, şi nu numai la
caracter ... Dacã nu se mutã şi ne integrãm
în UE, tot în Balcani locuim, prin urmare
suntem tot balcanici din cauza "locaţiei",
cum spun tâmpiţii snobi, şi a influenţei
aceloraşi vecini.Cât despre integrare,
vreau sã vãd şi eu câţi Vestici vor mai fi
în stare sã se integreze în noi, dupã
primul "val de entuziasm", ca sã mã exprim
elegant ....
