Ce e omul oare?
Pentru ce existã el?
Care este rostul lui?
Este el un sclav,
sau poate un instrument...
în mâinile crudului destin?!
Nu...nu...
Omul e un rege...
Omu-I mai presus de toate,
de toate cele vãzute.
Pãcat... mare pãcat,
puţini ştiu acest lucru,
puţini ştiu pentru ce existã.
Toţi iubim efemeritatea
şi, uitãm Eternitatea.
Letargia ne caracterizeazã...
şi, materia ne streseazã.
Omul e mare,
dar...
în acelaşi timp e mic.
Nu e fãcut ca sã distrugã
şi...
totuşi...
acest lucru face.
Trupul... este mic...
Sufletul...
Sufletul e mare
dar...
unul fãrã altul,
nu se poate.
Orice ar fi...
Fãrã perihorezã nu se poate.
Trupul poate ucide...
atunci când e stãpân,
dar poate mântui
atunci când e slugã...
dar o slugã credincioasã.
Omule....omule...
vesnicia-ţi stã în faţã.
Ce alegi?!...
fericire-n veci...
sau...
chinuri şi durere-n veci?
Toate de aici sunt trecãtoare,
dar sufletul merge mai departe,
el nu rãmâne în mormânt...
Ai grijã Omule, ce faci...
Cugetã şi taci!...
