Am asteptat la cascada timpului
Sa reciti o secunda cu tacerile,
Sa strecori firave petale
De trecatori cu tample
Fierband de asteptare.
Curbata, lumina calcula pedepse
Pentru fiecare muritor,
Un munte caruntind cenusa
Ma varsa in nestirea lor.
Ma uita printre genele-nghetate,
Ma trece gand linistitor,
Ma iarta alba seara de speranta,
Caci vine ziua unui vagabond.
Icoane fara urme ,insirate
Pe-un lung perete de ratacitor,
Si zala unui fir de iarba
Ne canta fiara sub cazutul lor.
Si ploaie-mi e pe frunte
Cristaluri violete-n asurzis.
Ma pleaca gand,
Ma pleaca apa,
Ma pleaca cer
Si aer la un loc!
Ma iarta!
