Pe scena sunt eu.
Acolo voi toti.
Un zambet catre cer
Si aer,mult aer.
Cortina se ridica,
Trei degete-un insemn,
De ce acum,
De ce mi-e frica?
Si ploua.
O frunza-mi s-a lipit
De inelarul stang.
Coboara din inalturi,
E timpul recaderii
Devreme pe pamant.
Sa nu-mi mutati
Fotoliul iluziilor astazi,
Caci inca stau
Pa treapta nemiscarii
De suflet spre zenit.
Si o lumina,
S-aprinda cineva
Scanteia ast'de frica.
Ma ninge,
Acum in centrul
Unui univers?
Nu,mai copile!
Ploua!
E toamna.
Si ti-e frica.
S-a ridicat cortina
Vietii catre cer.
Da mana!
Te ridica!.
