Mirosul oraşului tău
mă cheamă mereu şi mereu,
e semn că oraşul eşti tu,
urât sau frumos nu ştiu, nu,
contează atât de puţin!
Oraşul, mirosul conţin
o urmă din trecerea ta...
Uitarea şi gara ar vrea
să umplem la loc buzunare
cu libera noastră suflare,
cu firele noastre de gând
o nouă revoltă crescând,
s-atingem cu visul şi zarea,
să fim contopiţi cu chemarea
oraşului vesel din noi…
uitaţi, amintiţi, moi, vioi.
