Albia râului s-a mai lăţit,
Apele-n turme sosesc migratoare;
Vremea potopului neîmblânzit
Arca o năruie vânturi pe mare.
Dinspre înalturi ne vin flăcări, fum,
Albă Sodoma e stâlpul de sare.
Doar printre valuri de taină spre drum
Rodia tânără-i coaptă la soare.
Vreau printre valuri să vin, să te ţin
Noi doar să-nvingem furia,
Prea eşti departe şi tot ce obţin
Vis e, statornic ca glia.
Crochiuri
haiku
Portocalul alb
acoperit de floare,
surâsul de nea.
Marea spre seară,
albastru de sepie,
crepuscul solar..
Lacrimi de dor,
fire de nisip auriu
pe unda lunii...
Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?
Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne!
Doamne, cum de poţi ierta
Crunte boli de minte grea
Şi sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?
Cum nu creşti tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?
De ce şarpele viclean
Are-n el aşa alean
Şi limbaj muiat în miere,
Iar în ochi aşa putere?
El, cu vorbele suave,
Murdăreşte flori firave,
Le scufundă –n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă…
Doamne, dă-mi puteri de stea
Să spăl toată lumea-n ea,
În botez de meteor
Legi morale să măsor…
Eu mă-nchin la tine, Doamne,
Cel ce uită să condamne,
Tu, ce-ai pus iubirea ta
Dintr-un gând pe crucea grea!
Pietriş
Pietriş în suflet,
Lampa nestinsă,
Lentilele de fum,
Ochelarii mi s-au aburit.
Citesc mesajul stelelor
Din străfunduri de suflet,
Pietriş strălucind mat,
O plăsmuire de treceri...
Ars poetica
Cufundare subită în terme
Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.
Terme vechi, de sorginte latină
Vor imperiul de gânduri să-mi ţină.
Amorţire cu faţa spre viaţă
De un gând rătcit se agaţă
Ca un nor necreat să răsfire
Adieri din fioruri de mire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
M-ai rascolit...e o zbatere demna...un uragan de ginduri solemne.
Esti o persoana dar ,intre timp,te-ai metamorfozat...
