Se-ntunecase cerul de-atata suferinta
Nu se-auzea niciunde vreo ruga de credinta
Plangeu in porti de cer, ingerii buimaciti
De-atata nepasare...si isi priveau uimiti
Lacasul lor tihnit, curat , cum se umplea
De sange si noroi , venit de undeva
De pe pamant pagan unde Iisus , pe cruce
Pacate omenesti, spre-a fi iubit , le duce.
Se tanguie si piatra si pasarile tac...
Te rog, iubeste-i, Doamne ! ca ei nu stiu
ce fac .
Nici nu ma doare trupul, coroana mea cu
spini
Sa nu o lasi sa cada pe mana de straini...
Te vad Marie-mama cum nici nu poti sa plangi
Ingenunchiata-n negru mainile ti le frangi.
Te rogi la tatal meu din ceruri sa ma ia
Mai repede la El si pacea sa imi dea...
Iti simt focul din suflet si ochii tai cei
blanzi
Si stiu c-ai vrea in moarte cu mine sa te-
ascunzi...
Dar nu te pot lua, caci eu nu merg la moarte
E viata de apoi cea care ne desparte.
Prin moarte eu traiesc si ma jertfesc acum.
Nu-mi alunga dusmanii ! sa vada ce de fum
Si trasnete si foc, cutremure, parjol
Se-abat peste pagani cand au sufletul gol.
Si...mama mea Marie...sa nu imi plangi
plecarea!
Voi fi mereu cu tine, ma voi uni cu marea
Cu sufletele slabe si rele si bolnave
Voi vindeca caderea si bolile mai grave...
Voi fi in toata lumea prezent si mai ales
Voi sta printre pacate si voi veni mai des
La sanul tau, Marie sa ma ajuti un pic
Sa seman rugaciunea si Crezul...din nimic.
