Stau pe malul marii si astept.O asteptare
care nu prea mai are rost..dar oricum nu am
altceva de facut.Pierdusem de mult sirul
zilelor,semanau prea mult intre
ele.Franturi de imagini din "cealalta
viata" se amesteca in mintea mea ca intr-un
caleidoscop:Eu si cu sora mea alergand pe
holurile maiestoase ale casei
parintesti;Tatal meu,aprizandu-si pipa in
timp ce urmarea cu coada ochiului emotia
mea la vederea superbei carabine Winchester
asezata pe biroul lui - prima mea pusca de
vanatoare;Domnul Telly strambandu-se
vizibil nemultumit de entuziasmul meu
infantil in timp ce ma ajuta sa urc in saua
lui Blackie;Eu si colegii mei alergand
buimaci pe strazile din Leeds dupa ce
incendiasem din neglijenta carciuma "Old
Traford" in urma unei betii de trei
zile;Domnul Solomon inmanandu-mi brevetul
de ofiter al marinei regale in aplauzele
asistentei;Izzy fugind dupa sarutul acela
vinovat si agatandu-si poala rochiei in
tufa de trandafiri..Franturi fara nici o
legatura intre ele si care necesitau un
efort pentru a le ordona - sarutul acela s-
a petrecut inainte sau dupa absolvirea
academiei? Nu mai stiam,memoria nu ma putea
ajuta,doar ratiunea ar fi putut sa ma ajute
si nu avea nici un rost sa ma stradui.
Apoi naufragiul pe care mi-l aminteam cu o
precizie exasperanta,obositoare de parca
fiecare clipa de atunci s-ar fi dilatat la
proportiile unei ore:Stropii de apa
biciuindu-mi salbatic fata intrandu-mi in
ochi,in gura,in nas;Suierul asurzitor al
vantului,ca o simfonie stridenta in care
distingeam fiecare nota.Apoi trosnetul
infiorator provocat de ruperea gabiei urmat
imediat de acea zguduitura insotita de un
zgomot greu care mi-a facut sa vibreze
fiecare nerv,ca un clopot ce anunta
sfarsitul;Strigatul strident si inutil al
lui Danny:"We've hit something Sir !"...
..Apoi dimineata..cu durerea care imi
macina fiecare fibra a corpului,cu mintea
incetoshata de durere si suferinta.Apoi
cautarile,la inceput febrile si dezordonate
dupa aceea din ce mai sistematice dupa
supravietuitori.Constiinta faptului ca sunt
singur se instalase incet,putin cate
putin,ca o otrava pe care o luam in dopze
mici.Apoi saptamanile de
munca,organizare,focul aprins in fiecare
seara si veghea din fiecare
zi.Apoi..nimic.Zile si zile semanand unele
cu altele ca niste carti dintr-un pachet de
carti de joc privite pe spate.
Mi-am indreptat spatele care incepuse sa ma
arda."Sunt cam obosit azi" - mi-am zis,asa
cum imi spuneam in fiecare zi de nu mai tin
minte cand,intr-o amanare indefinita a unei
certitudini care oricum nu mi-ar fi servit
la nimic.Mi-am ridicat iarasi privirea spre
orizont si..
Am intepenit,intr-o pozitie nefireasca cu
mana sprijinindu-mi spatele,ca si cum as fi
inghetat in momentul cand am privit
orizontul.Inima imi bubuia infernal in
timpane si in cosul pieptului(Cand incepuse
sa bata asa?) membrele inecpusera sa
tremure in timp ce o senzatie ciudata,ca o
febra rece,isi facea loc in corpul meu.
La orizont se vedea un punct alb.
Nu stiu cat am stat asa.Secundele parca
pierisera si odata cu ele tot
universul,nemairamanand decat acel punct si
cu mine - observatorul.
La un moment dat totusi m-am trezit,am
inceput sa-mi simt inima batand si corpul
zvacnind spasmodic.Am sarit in picioare
impins parca de o explozie si am inceput sa
topai salbatic si sa strig.Nu-mi auzeam
strigatul,simteam doar efortul de a
striga.M-am oprit buimac:"Asta e o
prostie..,unde e ciobul de oglinda?".M-am
uitat in jur.."Ce dracu am facut cu el??"
Am inceput sa rascolesc febril nisipul in
jurul locului in care statusem.Inima
incepuse sa-mi bata iar cu putere si acea
senzatie de febra rece sa-mi puna stapanire
pe corp.M-am oprit privind in jur ca un
animal haituit:"Unde e ciobul de
oglinda???" si raspunsul a venit ca intr-o
strafulgerare,un efort suprem al unei
ratiuni obosite:"Nu l-am luat - am uitat sa-
l iau".M-am ridicat si am inceput sa alerg
spre umbrarul ce imi servea de casa cu
inima batandu-mi in gat:"Cum dracu' am
uitat sa-l iau?Cum am putut fi asa de
idiot?!".Exersasem de nu mai stiu cate ori
sasemnalizez cu acel ciob folosind razele
soarelui.Si acum sa-l uit..
Am ajuns la umbrar si am inceput sa
rascolesc."Cred ca asta nu e prima zi in
care il uit",mi-am zis dandu-mi seama ca nu
stiu unde se afla,dar nu avea rost sa ma
gandesc la asta acum.
L-am gasit.
L-am luat sa il sterg cu poala camasii
zdrentuite care acum imi dadeam seama ca
atarna inca pe mine.Si atunci..m-am oprit.
Am dat la o parte poala camsii sa privesc
din nou naluca ce imi facuse simturile sa
tresara.Din oglinda ma privea chipul unui
batran decrepit,cu ochii tulburi si fara
culoare in orbitele infundate,cu pielea
atarnand hidos pe oasele fetei,cu barba
crescuta in dezordine peste gura fara
buze,ca o cicatrice urata care nu reusea sa
acopere dintii rari ca niste cuie ruginite
infipte ici si colo in gingii.Ma studiam
atent in timp ce in minte imi revenea
imaginea revenirii mele la civilizatie pe
care o vazusem de atatea si atatea si
atatea ori:Vasul apropiindu-se de cheul
plin de lume;Podul se lasa si eu cobor
facand cu mana multimii in delir...Eu.. -
asta?
O lacrima mi-a rasarit in coltul ochiului
in timp ce am ridicat privire spre punctul
care acum se transformase intr-o goeleta cu
panzele de un alb ireal.Am ramas privind
fascinat la albul acela,care parca adunase
in el toate visele mele,tot ce in mintea
mea insemnase vreodata speranta.Cheul
disparuse,multimea disparuse si ea si nu
mai ramasese decat albul acela.
Asta avea sa fie visul meu de acum
inainte:O goeleta cu panzele de un alb
ireal.
"Trebuie sa-mi iau totusi la revedere" - mi-
am zis si am dat sa plec spre plaja.Apoi am
zambit - ce rost avea? Am fluturat mana in
semn de salut.
Nu stiu cand a disparut goeleta.
M-am asezat jos,am luat ciobul de oglinda
si m-am uitat curios in el.Am inceput sa
rad,intai usor,apoi din ce in ce mai tare
terminand prin a rade in hohote,amuzat
peste masura de imaginea caraghioasa din
oglinda in timp ce lacrimile imi curgeau
siroaie pe obraji.
Dupa un timp m-am oprit si am pus ciobul de
oglinda de o parte,"E bun ciobul asta de
oglinda,o sa ma mai uit in el din cand in
cand" si parca iar imi venea sa rad.Am stat
asa un timp fara sa gandesc nimic,fara ca
nici o imagine sa-mi tulbure mintea care
parca se umpluse de o ceata laptoasa
apoi.."Mai da unde o fi capra aia?Parca nu
o aud behaind".Mi-am incordat auzul..nimic
"Off,iar trebuie sa ma duc sa o caut".M-am
ridicat si am pornit pe poteca ce ducea
spre padure."A..si plasa !Sa nu uit de
plasa.."
