Pereţii de la parter au urcat la mansardă.
Intrând în biblioteca imensă cu miros de mucegai
ei smulg de pe rafturi hărţile îngălbenite
pentru a şi le bate singuri în cuie.
Pereţii de la etajul unu, gălăgioşi dintotdeauna
dansează pe ritmuri braziliene de samba.
Tablourile de familie tresaltă şi ele,
ca nişte cercei ce atârnă uriaşi.
Pereţii de etajul doi, rigizi, cu tapetul
scrobit
critică vremea ploioasă în timp ce iau
ceaiul de la ora 5.
Un şoricel aristocrat le fură linguriţa de
argint
ducând-o anevoie în ascunzătoarea lui.
Pereţii de la mansardă închid cărţile prăfuite
şi somnoroşi se pregătesc de culcare
în veşnicul lor culcuş de ţiglă veche
pe care soarele dimineţii iar îl va-ncălzi.
