Pasii mici dar siguri, urmeaza un drum
tainic spre deja consacratul taram al lui
Matti. Ziua desi nu s-a sfarsit, si inca se
vad razele patrunzand Inauntru, apare
sentimentul de lumina tenebra, simtit pana
in valvataia pulsului. Scrasnitul portii ii
reinvie un sentinemt de care vroia sa se
elibereze de indata ce a nascut: sihastria
urbana. Pana si lui ii este greu sa isi
explice aceasta simtire, dar cu timpul
â€Ţo sa fiu capabil sa ajung la urbanul
adevarat, urbanul cel perietenos, cel
pestrit, in care sa incap si eu, asa cum
sunt...". Incurajare, atat i-a ramas.
Isi pune servieta pe primul scaun de langa
usa, asezat acolo special pentru aceasta
laboare si urmeaza acelasi fir din fiecare
seara.
â€ŢSe pare ca de data asta nu a nins asa mult.
Pot sa spun ca am avut ocazia astazi sa am
un drum destul de linistit, nu a mai trebuit
sa ii atentionez ca trec pe acolo, erau atat
e speriati de zapada si de vremea asta, ca
nici nu au iesit. Sau daca au iesit, am mers
pe jos."
Un ras putin isteric si deprimant se auzi
imediat dupa terminare frazei.
â€ŢStii, cateodata ma gandesc ca a fost bine
pana la urma ca am plecat de acolo, aici e
mult mai bine. Atat timp cat reusesc sa ma
mentin pe aceeasi linie. Pot spune ca acum
cateva ore, inainte sa plec, am resusit sa
tratez o parte din problema de ieri, si am
mai avansat cu cativa pasi. Victorie!!! Dupa
binecunoscutul <>, a urmat o
strangere de mana! Eu zic ca e un semn bun,
avand in vedere intamplarea de saptamana
trecuta. Si astfel...mi-am facut curaj sa
merg putin mai departe reusind sa continui
putin intrebarea. Acum nu pot spune ca
saptamana asta o sa se intample miracolul!
Dar sa nu vorbim acum prea mult, ca stii cum
se spune ca iti zboara norocul daca dezvolti
prea mult subiectul!"
Inaltandu-si coltul exterior al sprincenei
stangi, face cativa pasi pana la fotoliul
din velur violet . Se aseaza si incepe din
noi sa se gandesca la episodul petrecut azi
in lift, la specificul ieftin zgomot auzit
cand domnului Leka intra in birou.
â€ŢSi totusi ma gandesc la perioada de acum
jumatate de an , cand am ajuns prima data
acolo. Curat, limpede, fiecare cu tema lui
si cu zambetul caracteristic, aratat
fiecarui nou venit. Si totusi raceala, multa
raceala. Macar acum nu se mai prefac, s-au
obisnuit cu mine si nu ma mai mint in fata.
Ii de ajuns o privire, si sunt multumit. Dar
cuvintele lui... sa sper oare?! Sa
indraznesc a crede ca ... dar nu, nu acum. O
sa vad maine.
.....................................................................................................................................................................................
Un pantof brun se vazu imediat dupa ce usa
liftului se deschise.
â€ŢBuna ziua domnule Leka. Si se pare ca am
avut dreptate ieri, azi intr-adevar e o zi
mai placuta."
â€ŢProbabil. Desi daca te uiti cu atentie,
dinspre apus se vad niste nori. O sa vedem
mai tarziu."
Aceeasi pasi silentiosi se auzira si la
iesirea din lift. Un zambet de multumire se
putu observa pe fata lui Matti...si ultimele
cuvinte : â€Ţvedem mai tarziu!!!"
